Case în miniatură, machete, construcții din carton…toate îi ieșeau bine de mic, chiar dacă nu intuia că erau semne. Astăzi își amintește de Muzeul Ermitaj cu emoții. Aceleași sentimente le simte când trece pe lângă Conacul Manuc Bey sau pe lângă Sala cu Orgă. La 29 de ani Igor Deviza desenează istoria cu mâna sa, readucând la viață monumente arhitecturale.

Dacă Sankt-Petersburgul ar fi fost aproape, ne-ar fi dus și-acolo în acea zi ploioasă de joi, să ne arate că ”a repara” nu înseamnă ”a restaura”: ”La restaurare nu adaptezi, nu modifici, nu personalizezi. Aici trebuie să respecți cu exactitate elementele arhitecturale, nuanțele, texturile, piesele decorative, pentru a păstra același stil”.

Drumul spre Hâncești, până la Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey nu a fost suficient de lung pentru ca Igor să reușească să ne povestească istoria vieții, așadar i-am ascultat entuziasmați monologul și la întoarcere.

”La Muzeul Ermitaj fiecare centimetru este artă!”

Am locuit șapte ani în Sankt Petresburg. După mai multă experiență în construcții, timp în care pasiunea mea pentru arhitectură pulsa tot mai intens prin vene, am auzit că se restaurează Muzeului Ermitaj și mi s-a aprins scânteia. Am ajuns să fac parte din una dintre cele 20 de echipe care munceau la proiect. În total, numărul persoanelor implicate depășea cifra de 1000, cred, nici nu ne cunoșteam personal cu toți, întrucât fiecare muncea pe diferite segmente. Ceea ce m-a uimit e faptul că deciziile nu erau luate de un singur arhitect, așa cum se obișnuiește la noi, ci de zece, care, unindu-și cunoștințele și experiența, ajungeau la o decizie comună și corectă, zic eu.

Cu ajutorul unui bisturiu am ros atent porțiuni din pereții exteriori pentru a identifica toate straturile existente de vopsea cu scopul de a depista culoarea de bază a clădirii. Am înlocuit elementele decorative distruse cu altele noi, iar celor care au rezistat în timp le-am conferit o imagine proaspătă.

În procesul de restaurare, materialele de construcți sunt adesea supuse experimentelor. Se încearcă diverse combinații pentru a obține produse durabile, dar și cât mai asemănătoare cu cele veridice. Multe idei le împrumutăm de pe site-uri sau cărți vechi de arhitectură, pentru că arhitectura nouă este mult prea diferită. Acolo am început să-mi dau seama de adevărata valoare a acestor obiecte de artă.

După redeschidere, am mers la Ermitaj în calitate de vizitator. M-au încercat emoții puternice când am privit pereții la restaurarea cărora am contribuit cu propriile mâini. În general, este o mândrie să treci pe lângă obiectele la care ai lucrat și să conștientizezi că astfel intri în nemurire, că încă alte sute de ani înainte oamenii vor admira munca pe care am depus-o noi.

”Experiența de la Conacul Manuc Bey a devenit cartea mea de vizită.”

Revenind în orașul de origine, m-am apropiat de conacul Manuc Bey într-o zi, pe când abia începea procesul de restaurare. În mintea mi-au reînviat toate amintirile legate de acest loc - fiind mici, alergam ziua întreagă pe acest teritoriu, cunoșteam fiecare gaură din pereți.

Așadar, era perioada în care se faceau lucrările începătoare de restaurare, se consolida construcția. Nu am ezitat niciun moment, eram sigur că trebuie să particip la proces. Am mers direct la dirigintele de șantier, apoi la directorii de proiect, cu care am convenit și ne-am apucat de treabă.

Atunci am înțeles că e momentul să pun bazele propriei companii de construcții – ARTLUXCons, care mă va ajuta să-mi materializez cât mai multe vise. Cu echipa pe care o creasem, formată din 45 de constructori, adunați de prin toate raioanele țării, inclusiv persoane pe care le-am cunoscut la Ermitaj, am dat tot materialul jos de pe pereți, până am ajuns la cărămidă. Fiecare element decorativ de pe conac este executat manual, respectându-se proiectul autentic milimetru cu milimetru.

Toate materialele pe care le-am folosit sunt naturale, am respectat până și acest moment pentru a reda cât mai bine autenticitatea clădirii. La tencuială am folosit câlți, var, ciment uscat și nisip spălat – așa tencuieli nu se mai practică astăzi, dar arhitectului i-a venit geniala idee de a folosi aceleași tehnici, aplicate la construcție de la început.

Pe acoperișul conacului sunt obiecte decorative din ghips care cântăresc 150 de kilograme.

Dacă la Muzeul Ermitaj executam ordinele capitanului de echipă, fiind ghidat de acesta în executarea fiecărei lucrări, păi la Manuc Bey am avut o misiune mai complicată. Eu eram responsabil de tot ce urma să se efectueze.

Între timp auzisem despre licitația de la Sala cu Orgă. Știam demult că urma să înceapă lucrările de restaurare, așadar mi-am propus candidatura în calitate de restaurator fațade și am fost acceptat.

Decizia de a folosi culoarea albă, în combinație cu cea verde, pe care le avem astăzi pe clădire, îi aparține domnului arhitect proiectant Gheorghe Bulat. Trebuie să se cunoască despre faptul că nu noi luăm aceste decizii generale, ci arhitecții.

Elementele decorative de pe pereții Sălii cu Orgă sunt extraordinar de frumoase, având grifonul ca simbol. Fiecare element decorativ este lucrat manual, iar pentru a fi mai explicit trebuie să menționez că un capitel (partea de sus, ornamentată, a pilonului) are peste 70 de elemente.

În procesul de restaurare a acestor monumente arhitecturale avem susținerea Agenției pentru Inspectarea și Restaurarea Monumentelor, domnul Ion Ștefăniță, directorul Agenției, vine de fiecare dată cu sfaturi și apreciere. 

”Din străzile Sciusev și 31 august se poate de făcut un muzeu în aer liber.”

De-a lungul acestor străzi sunt multe clădiri mici, dar cu o arhitectură deosebită. Mai mult de jumătate din fațadele clădirilor din Chișinău sunt groaznice. Acest fenomen al construcțiilor adiacente pe blocuri trebuie interzis și amendat usturător.

Un vis de-al meu este să particip la restaurarea clădirii Primăriei. Fațada clădirii este alcătuită din mii de elemente micuțe la restaurarea cărora va fi nevoie de multă meticulozitate, răbdare și atenție - ceea ce mă provoacă și mai mult.

Atât clădirea Primăriei, Sala cu Orgă, cât și o parte din Conacul Manuc Bey sunt monumente arhitecturale realizate de arhitectul Alexandru Bernardazzi. Contribuind la reabilitarea acestora îi simt și mai bine stilul și energia, pe care mă voi strădui să le transpun în următoarele proiecte la care voi participa.

Fotograf:Platon Petru