Vânând interviuri, articole cu şi despre tine/activitatea ta, am complexat un pic: conduci afacere cu rulaj de milioane în una dintre cele mai mari metropole din Europa, ai scris o carte biografică despre calea de la sărăcie spre succes pe care ai parcurs-o, istorie de viaţă care stă să devină bestseller, călătoreşti, pictezi, eşti sportiv de performanţă (centură neagră la Judo), practici Polo pe cai, faci hiking...şi, sper să nu te mai ocupi cu ceva că îmi cade coroana cu totul  (glumesc).

Vadim Ţurcanu:  M-ai amuzat şi mulţumesc pentru apeciere, dar să ştii că cea mai mare realizare a mea de până acum rămâne a fi băiatul meu, care are deja nouă ani.

Sursă foto: Facebook

Ana Creascov: Ştim cât de greu ai ajuns în Marea Britanie, prin câte ai trecut şi că te-ai ocupat cu tot din ce puteai scoate bani până ai ajuns la ideea unei afaceri în domeniul imobiliar. Spune de ce are nevoie un moldovean pentru a pune bazele unei astfel de afaceri?

V.Ţ.: Poate vă aşteptaţi la alt răspuns, dar trebuie să menţionez că banii sunt pe ultimul rând aici. Cel care vrea să pornească o afacere trebuie să citească, să iasă şi să facă cunoştinţă cu oameni noi, să experimenteze tot felul de lucruri fără a se teme să greşească (am greşit mult mai multe lucruri decât le-am făcut corect din prima), să depună maxim efort în tot ceea ce porneşte să facă. De exemplu, dacă ai apucat sa faci flotări şi te-ai oprit la 40 pentru că nu mai poţi, atunci scopul e să mai faci 60, acesta numesc eu efort maxim. Bineînţeles, succesul nu-l garantează nimeni de la început, dar, cu siguranţă, orice încercare are drept la viaţă.

A.C.: Cât de receptiv şi de deschis este statul englez la iniţiativele antreprenoriale ale imigranţilor?

V.Ţ.: La baza antreprenoriatului stă rezolvarea unei anumite probleme. Prin produsele sau serviciile pe care le prestezi oferi oportunităţi societăţii sau unui anumit segment de oameni. Mai întâi de toate potenţialul client va aprecia calitatea produsului sau a serviciului pe care-l prestezi, dar naţionalitatea poate nici să nu-l intereseze. De cealaltă parte a monedei se află faptul că eşti migrant sau nu, totul depinde de reacţiile migrantului la atitudinea localnicilor faţă de el, ceea ce este valabil pentru oricine. Până la urmă, toţi suntem migranţi într-o oarecare măsură.

A.C.: Aţi pornit afacere, oferind în chirie un apartament. Cât a durat până aţi obţinut primul venit şi cum aţi decis că trebuie să lărgiţi afacerea?

V.Ţ.: Da. Ideea e simplă – am închiriat un apartament, am creat condiţii de lux, l-am dat în chirie şi am început să obţinem profit. Nimic nou şi nimic ingenios. Următorul pas a fost multiplicarea profitului, adică creşetrea numărului de apartamente renovate şi oferite în chirie. Aceasta a fost activitatea pe care am desfăşurat-o timp de 8 ani. Profitul pe care l-am obţinut l-am investit tot în afacerea noastră, doar aşa am putut creşte. Ceea ce ţine de procedurile eficiente de dezvoltare a afacerii, totul depinde de timpul pe care antreprenorul îl dedică autoeducării, investiţia în dezvoltarea personală este cea mai calitativă.

A.C.: Cu ce gând aţi pornit în această experienţă? Aţi fost conştienţi până unde va putea ajunge succesul vostru?

Am pornit cu ideea de a obţine un profit, nu am privit lucrurile din perspectivă. Am deviat un pic de la ideea de bază, ne-am făcut flexibili şi ne-am adaptat la criza economică, reuşind astfel să creăm o ramură nouă de activitate, pe care o menţinem pâna şi în prezent. Eu nu cred în planuri de business pe termen lung. Lucrurile evoluează atât de rapid, atât de multe schimbări au loc, încât situaţia devine greu de prevăzut chiar şi de cei mai inteligenţi oameni. Important e să reuşeşti să te adaptezi rapid la toate aceste schimbări şi să acţionezi corespunzător.

Sursă foto: Facebook

A.C.: Aţi ales acest domeniu pentru că, se ştie, Londra e renumită pentru preţurile usturătoare solicitate pentru chirii sau vânzări de imobile. Dar ce este cel mai greu în acestă afacere?

V.Ţ.: Ideea de a investi în imobiliare a fost o decizie de moment, pe care am implementat-o rapid pentru a obţine un profit. Nu am stat foarte mult pe gânduri, nu am ales dintre alte zeci de activităţi alternative. Bineînţeles, acest domeniu aduce venit, mai ales în Londra, altfel nici nu ne apucam de treabă. Ce e cel mai greu? Începutul, calea pe care o parcurgi până la semnarea primului contract valoros, exact ca-n fiecare sferă de activitate. Dificultăţile sunt de caracter financiar, operaţional, politic, atât internă, cât şi externă, iar efortul zilnic de a combate aceste greutăţi reprezintă acel fir vibrant care ţine o afacere în viaţă.

A.C.: Dacă ai fi avut posibiliteatea de a începe această afacere cu experienţa pe care o ai acum, ce greşeli nu ai mai repeta?

V.Ţ.: Cu toate că ar fi fost mult mai uşor de început această afacere cu experienţa pe care o deţin, ar fi fost mai puţin stresant, totuşi nu-mi doresc să omit greşelile prin care am trecut. Acestea sunt lecţii care aduc posibilităţi şi oportunităţi, nu-mi doresc să fi sărit peste ele, dar nici nu vreau să le mai repet.

A.C.: Ce perspectivă de viitor vedeţi în această afacere? Care sunt planurile legate de companiei?

V.Ţ.: Continuăm să menţinem şi să dezvoltăm această afacere încât să reprezinte o sursă de venit în creştere. Vom încerca să fim la fel de flexibili şi receptivi la orice schimbare. Cu toate că de dezvoltarea afacerii se ocupă acum mai mult echipa de management. Eu mi-am extins sfera de interese şi încerc să activez în mai multe domenii în paralel.

A.C.: La ce trebuie să fie atentă persoana care doreşte să închirieze un apartament în Londra, ca să nu fie dusă de nas, ca să beneficieze de o ofertă mai OK?

V.Ţ.: Procedura şi riscurile sunt aceleaşi ca şi in orice alt oraş, important e să citeşti foarte atent contractul şi să păstrezi cecul. Opţiunea ideală e să te consulţi cu persoane care locuiesc deja în acest oraş şi, cel puţin, au idee despre preţurile stabilite pe piaţa imobiliară.

A.C.: Cărţile de formare personală (pe care am văzut că le-ai citit într-un număr mare) le-ai citit înainte de a începe afacerea sau deja după lansare ai simţit că este nevoie?

V.Ţ.: Am citit strategic un numar mare de cărţi înainte de a începe afacerea, dar nici după lansarea acesteia nu m-am oprit. Cititul şi efectul acestuia e ca spălatul pe dinţi sau exerciţiile fizice – dacă vrei să obţii rezultat, trebuie să o faci cu regularitate.

A.C.: Cât de mult te-au ajutat acestea? Pe unii, din contra, îi demotivează, simţind că nu o să reuşească să ajungă la rezultatele autorului. Tu le-ai recomanda?

V.Ţ.: M-au ajutat enorm de mult. Din imposibilitatea de a discuta tete-a-tete cu oameni proeminenţi din domeniu, şi nu doar, am folosit lecţiile oferite de către ei prin literatură. Iar dacă o carte te demotivează, ia-o pe alta, cu siguranţă o să dai peste una în care să te complaci. Există enorm de multă literatură fenomenal de folositoare care, efectiv, te transformă.

A.C.: Ce gând preţios ţi s-a întipărit cel mai bine şi, poate, după care te conduci şi acum?

V.Ţ.: „Totul este posibil, indiferent de situaţie”. Gândeşte pozitiv, greşeşte, încearcă şi ai grijă de locomotivă (sănătatea personală).

A.C.: Ai un fiu de 9 ani. Îţi doreşti ca dânsul să preia activitatea după tine şi să o dezvolte? Ce sfaturi i-ai da?

V.Ţ.: Îmi doresc să am destulă răbdare şi inteligenţă pentru a-mi putea educa fiul astfel încât el să fie capabil să ia decizii de sine stătător. Eu îl voi susţine, indiferent de alegere. Eu îl educ să fie pozitiv, vesel şi să-şi asculte vocea interioară, indiferent de cine şi ce îi zice, inlusiv eu.

A.C.: Care e atitudinea celor din jur, care te-au cunoscut la început, când erai cu „papucii buhniţi”, aşa cum ai zis tu într-un interviu, şi acum, când trăieşti pe picior larg?

Între prieteni nu s-a schimbat nimic în afară de faptul că ne vedem şi vorbim mai rar din cauza lipsei de timp liber. Sunt binecuvântat cu prieteni care m-au susţinut mereu şi păstrăm aceeaşi atitudine unul faţă de celălalt de ani de zile. Eu îmi concentrez atenţia pe lucrurile pe care mi le aruncă soarta, şi mai puţin pe reacţia altora. Expresia ta „pe picior larg” mă face să zâmbesc. Pentru a răspunde cât mai clar la întrebare, îmi voi împărţi mesajul în două segmente:

1. Eu sunt foarte modest prin modul în care îmi duc traiul şi cum preţuiesc eu lucrurile materiale. Poţi arăta bogat, fără a fi, şi poţi fi milionar, dar să ştii doar tu despre asta.

2. Totul depinde de cât cheltui şi pe ce cheltui – poţi să ai venit de un milion de euro pe zi şi, dacă cheltui tot atât, la sfârşit de săptămnă eşti pe zero, respectiv, dacă ai venit de o mie de euro pe săptămână şi cheltui o sută, rămâi cu nouă sute. Eu îmi repartizez venitul în: a) cheltuieli necesare şi eucaţia pentru copil, b) proiecte noi pentru afacere, c) activităţi pentru dezvoltare personală.

Şi nu-mi pasă de câţi bani îmi mai rămân, atâta timp cât cele trei obiective principale nu au de suferit.

A.C.: Eşti iniţiatorul mai multor acţiuni de caritate. Ce te motivează să le organizezi şi să participi la ele?

V.Ţ.: La rândul meu am fost ajutat de foarte multe ori de către prieteni sau de oameni necunoscuţi şi ştiu ce înseamnă nevoie de susţinere. Înţeleg cât de mult pot mişca lucrurile nişte contribuţii simbolice. Fiecare gest contează, de aceea îmi este foarte plăcut să ajut în măsura posibilităţilor.

Sursă foto: Facebook

A.C.: Pe Instagram te-am găsit „simplu”, cu numele theintelligentmigrantman, ba chiar ai adoptat şi acest hashtag, pe care-l foloseşti la aproape toate postările. Ce vrei să transmiţi urmăritorilor prin intermediul acestei „titulaturi”?

V.Ţ.: Un migrant ilegal este adesea înjosit, este considerat un impertinent, iar #theintelligentmigrantman este încă o dovadă că o persoană care a parcurs o asemenea cale este, totuşi, capabilă să-şi ocupe un loc dorit în societate.

A.C.: Te-am înţeles corect dacă spun că te consideri un exemplu pentru migranţi?

V.Ţ.: Un exemplu pentru cei care sunt în situaţiile mai puţin plăcute, în care m-am aflat şi eu, sau pentru cei cu istorie care pare a fi lipsită de perspectivă. Până la urmă migranţi sunt de tot felul, de exemplu Roman Abramovich e tot migrant...

A.C.: Pe Facebook se văd doar poze în care zâmbeşti, ai de toate, te ocupi cu ce-ţi place şi ai succes, etc. De ce mai are nevoie Vadim Ţurcanu pentru a fi fericit?

Balanţa dintre minutele fericite sau nefericite, raportate la un anumit interval de timp sunt relativ similare pentru fiecare, cu mici variaţii de nivel. Ce mi-aş dori? Undeva am citit o parabolă despre studentul de la filosofie care s-a pregătit pentru examen atât de bine încât a decis că nu mai are rost să se prezinte la examen . Fericirea şi împlinirea de sine erau deja în el. Aşadar mi-aş dori doar două lucruri în viaţă: să am înţelepciunea de a mă bucura de lucrurile pe care le am şi să pot să reacţionez pozitiv la tot ce-mi rezervează Universul.