Acum 3 ani se pregătea să-și susțină examenul de licență din cadrul facultății de Marketing și Logistică la ASEM, fără să bănuască niciun moment că nu va aplica cunoștințele sale aici, la Chișinău. Valeria Iamandi face parte din moldovenii ”furați” de perspectivele Green Cardului. În primele 8 luni de viață americană și-a cîștigat banii fiind chelneriță, timp în care a fost admisă și la Georgetown University. Dar cele două țin de domeniul trecutului, pentru că astăzi Valeria se simte minunat în compania imobiliară în care a fost acceptată ca specialist marketing.

A venit din State pentru a-și vedea părinții și pe cei dragi rămași acasă. Fericirea de copil i se citea în ochi, dar și mai împlinită s-a arătat când ne-a vorbit despre profesia sa din SUA, despre drumul până la ea și despre faptul că este cea mai tânără din compania în care lucrează, unde este respectată, iar colegii uită că limba engleză nu-i este cea nativă.

T: Noi suntem curioși să aflăm cum moldovenca Valeria a ajuns angajata unei companii imobiliare dintr-un oraș atât de competitiv cum este Washington-ul.

Nu prea ușor. La început am fost chelner. Și pentru că nu-mi doream să fac asta la infinit, după ceva timp, am aplicat la Georgetown University, facultatea de Marketing Digital, să fie cât mai aproape de ceea ce am absolvit acasă. În primul an am făcut Business English, unde am învățat termenii din marketing și administrarea afacerilor. Un curs integral la această universitate durează 9 luni, dar pentru că taxele erau prea mari, am fost nevoită să depășesc acest termen. Deci un an și jumătate de studiu m-a costat 11.000 de dolari, bani pe care i-am adunat muncind la restaurant. Timp de 8 luni, cât am fost chelneriță și începusem deja să învăț la facultate, nu încetam să-mi trimit CV-ul la diverse companii. Într-un final am fost contactată de la Choice Property Management & Services, unde sunt și astăzi.

T: Cât de utile ți-au fost studiile pe care le-ai urmat acolo?

Fără ele nici nu avea să fiu invitată la interviu, cu toate că aplicasem pentru funcția de recepționistă. Am trecut prin trei etape de angajare și, probabil, pentru că vorbeam prea mult, și-au dat seamă cât de însetată sunt de oportunități și mi-au oferit un post de muncă în calitate de specialist imobiliar, sectorul chirii.

T: Cum a început activitatea ta în cadrul companiei și cu ce te ocupi mai exact?

Choice Property Management & Services este o companie complexă care oferă toată gama de servicii imobiliare: chirie/vânzare, administrare, reparație. Una dintre responsabilitățile mele e să creez anunțurile cu obiectele imobiliare de vânzare sau care se oferă spre chirie, pe care le publicăm ulterior pe mai multe siteuri. Și pentru că trebuia să cunosc bine terminologia, colegii mei mi-au scris 16 pagini de noțiuni din domeniu (diverse tipuri de podele, de pereți, acoperișuri, fonuri etc.) pe care le-am învățat. A fost un proces continuu de adaptare, dar faptul că mi-am dorit foarte mult acest job m-a ajutat.

T: Dar de ce ți-ai dorit atât de mult acest job? Cu studiile pe care le aveai puteai fi acceptată și în altă parte.

Voiam să fac marketing, nu publicitate la burgere. Să fac publicitate la ceva mult mai important și mai util pentru oameni, iar eu consider că locuințele sunt cele mai necesare.

T: Cum ai găsit primul chiriaș?

Brokerul companiei noastre organizează open-house în fiecare duminică, iar eu, la început, mergeam pentru a acumula experiență. Se apropie la un moment dat o doamnă și zice: ”Ce bine că sunteți de la compania respectivă, mă interesează un apartament pe care-l aveți, puteți să-mi spuneți ceva despre el?”

Era prima mea săptămână de muncă, nu știam mai nimic, eram mereu cu șeful la telefon și cu googlemaps în buzunar, dar, odată cu toate aceste gânduri, gura mea s-a deschis și a pronunțat un ”OK” foarte sigur. Apartamentul se afla la 30 de minute distanță de locul în care ne aflam.

Până la urmă doamna mi-a adus primul contract semnat în acea companie. Mai mult decât atât, a și lăsat o recenzie pe site-ul companiei, în care mi-a mulțumit pentru ajutor. A fost un moment neașteptat pentru toți, întrucât eu eram nouă, apartamentul era amplasat într-o zonă mai puțin populară, era de 2 luni pe piață și nimeni nu mai spera că se va da în chirie, plus că avea și prețul peste mediu.

T: Cum se stabilește prețul pentru chiria unui apartament în Washington DC?

Cu cât imobilul este amplasat mai aproape de oraș, de centru, cu atât prețul lui este mai scump. Pe măsură ce este mai aproape de stația de metro, prețul crește, uneori chiar și cu 200 de dolari, față de alte zone. Deci, un apartament cu un dormitor și un salon, la o distanță de 10 km de oraș, începe de la 1200 de dolari, pe când cele amplasate în zonă centrală încep de la 1700-1800 de dolari. Mai ales în Nord-Vest, unde se află Casa Albă sau Capitoliul, unde un astfel de apartament începe de la 2.600 de dolari.

T: Tu cât câștigi dintr-un contract?

Dacă semnez un contract pe minim un an, de exemplu, unde chiria imobilului costă 2000 de dolari, companiei noastre îi revine taxa de chirie pentru o lună, deci 2000 de dolari, plus 7 sau 15% pentru administrarea imobilului, care poate fi de 900 de dolari, în funcție de serviciile pe care le necesită (întreținere lift, îngrijire curte etc). Totodată, comisionul meu diferă în funcție de tipul imobilului: un apartament într-un townhouse îmi aduce venit diferit de unul într-o casă particulară sau diferit față de un spațiu comercial.

T: Care a fost cel mai scump imobil pe care l-ai dat în chirie?

Este o vilă cu care mă mândresc mult. Avea 6 dormitoare, 6 băi, în total avea 29 de încăperi și costa aproape 8.000 de dolari pe lună, iar casa însăși valora 7 milioane de dolari și era amplasata la 30 de min. distanță de Washington DC. A fost semnat un contract pe 2 ani, cu posibilitate de extindere. Cel mai fascinant în acest caz nu a fost prețul, ci faptul că acea vilă enormă a fost închiriată de un singur cuplu. Ambii coreeni cu joburi în IT.

T: Bani se fac, dar cât de solicitant este acest job?

Pe cât de apreciat este acest post de muncă, pe atât de responsabilă trebuie să fiu eu: gestionez sume mari de bani, trebuie să am mare grijă cum mă comport, cum vorbesc și ce vorbesc cu clienții.

Pe lângă asta mai sunt și inspector, deci dacă nu depistez acea pată de apă de pe pod sau o țeavă deteriorate, peste o lună voi fi contactată de către clienți și va trebui să mă justific. Am învățat diverse software-uri la început, unul pentru comunicare internă, altele pentru plasarea anunțurilor sau pentru proiectări, ceea ce mă obosea mult.

Telefonul sună toată ziua. Trebuie să răspund pe zi la 100 și ceva de e-mailuri.

T: Ai spus că trebuie să ai grijă la ce vorbești și cum vorbești. Poți dezvolta gândul?!

Dacă cineva mă întreabă dacă casa se află într-o zonă sigură, eu nu am dreptul să ofer nici răspuns pentru că eu discriminez oamenii care locuiesc în zonă. Eu pot să cunosc că rata criminalității acolo e mare, spre exemplu, dar nu am voie să o spun, așadar le sugerez să caute informație de sine stătător. Nici despre demografie nu pot vorbi, ce naționalități predomină, dacă sunt oameni de culoare sau nu. Când discut la telefon cu clienții nu pot folosi expresii: zonă nice (eng. zonă drăguță), nu pot spune că ”acest apartament este perfect pentru un cuplu”, ”pentru o familie” și nici ”perfect pentru un burlac”, la fel e și pe site-urile pe care plasăm anunțuri, în caz contrar compania poate fi dată în judecată.

T: A încercat cineva vreodată să-ți spună că acesta nu e lucru de fată?

Mereu. Dar am noroc de prenumele meu, care e foarte comun în America de Sud și America Centrală, Columbia și Venezuela, iar în zona noastră sunt multe columbiene Valeria care lucrează în imobiliare și tot poartă tocuri, au mape și cămașa foarte bine călcată :) Deci e ceva obișnuit o fată să lucreze în această sferă.

T: Există termeni și condițiil cărora trebuie să se supună un potențial chiriaș?

Multe companii cer ca persoanele care închiriază să aibă venit de 3 ori mai mare decât taxa pe care trebuie să o achite lunar pentru casă sau apartament. Mai există și istoria creditară, pe care mulți o verifică. Introducând numărul de identitate al persoanei într-o bază de date, aflăm dacă are datorii, dacă își achită taxele la timp, în cât timp achită ratele la bancă etc.

Istoria creditară se măsoară în puncte – de la 400 la 900, ca să fie clar, cei care au istoria creditară echivalentă cu 400 e aproape imposibil să-și poată găsi o chirie prin intermediul companiilor imobiliare, nimeni nu riscă. Credit score-ul trebuie să fie de minim 600 în compania în care activez. Unii proprietari nu acceptă chiriași cu câini, dar există conceptul de Service Dog, prin care oamenii pot folosi câinii ca suport emoțional, deci au acte emise de medicul terapeut, care spune că acest cățel îl ajută pe John, de exemplu, să treacă mai ușor peste starea sa de anxietate. În acest caz proprietarul nu poate face nimic, e ca și cum s-ar împotrivi legii.

T: Și dacă vin eu din Moldova, nu am istorie creditară în State, dar am bani suficienți, e posibil să întâmpin greutăți în găsirea unui apartament ?

Da, e mai complicat, dar totul depinde de proprietar. Unii sunt mai flexibili, cu toate că solicită plata pentru 6 luni înainte, pentru a fi în siguranță. Mai ales dacă ei singuri achită rate la bancă pentru acest imobil.

T: Care sunt acele ”999” ale Statelor Unite?

Sunt o mulțime. Celor care doresc să-și găsească un apartament le sugerez să acceseze Craigslist.org, care este cel mai popular, Zillow.com, monster.com apoi urmează mris.com, platforma pe care sunt înregistrați toți agenții imobiliari licențiați.

T: Ai văzut anunțurile postate de cei din Moldova? Cum ți se par?

Anunțurile pe care le văd sunt foarte vagi. Eu am învățat să scriu anunțuri complexe (cam 150 de cuvinte) pentru că americanii pun multe întrebări. Pot întreba în ce zile și la ce oră se ia gunoiul, care este cel mai apropiat magazin de unde pot cumpăra lapte dimineața, la ce oră liftul este mai puțin aglomerat.

Noi oferim cât mai multă informație, clientului trebuie să-i fie cât mai clar, să nu-l invităm la obiect doar pentru ca noi să-l convingem pe loc. E prea mult timp pierdut. Pentru noi transparența este foarte importantă. Eu informez direct la telefon omul despre faptul că nu este parcare sau este, dar e la 10 min distanță. Nu alergăm după vânzări, ci după calitate, încredere, pentru că nu vrem chiriași pe termen scurt.

T: Te-ai descoperit altfel în acest job? Ce ai învățat despre tine?

Am descoperit că pot fi mult mai organizată. Timpul este foarte prețios, am învățat să-l gestionez rațional. Să prioritizez sarcinile. Am îvățat cât de important este profesionalismul în orice situație. Toți suntem oameni și toți avem emoții. M-am făcut mult mai diplomatică. Mă conduc după principiul ”better safe, than sorry” (Mai bine mă asigur, decât să mă scuz). Nu trebuie să uit că lucrez cu oameni, ei sunt resursa mea și eu trebuie să mă adaptez.

Pot spune că mi-am dezvoltat și abilități fizice - mătur și greblez în curțile caselor pe care urmează să le prezint potențialilor chiriași, lucru pe care, la fel, trebuie să-l faci calitativ, dacă vrei rezultate. În portbagajul meu găsiți: scară, mătură, aspirator, trusă cu instrumente, becuri, baterii...am învățat să desfac centrale termice, deci fac tot de ce nu aveam habar cândva. Eu corespund tipajului de femeie din Europa de Est - cu extensie de gene, buze rujate, manichiura îngrijită, tocuri…dar asta nu mă încurcă să urc pe scară și să desfac panouri din metal.

Și, nu mai puțin important, am învățat să conduc foarte bine – au fost zile în care parcurgeam cu mașina câte 600 de km, cee ace este mult. Mă simțem ca un adevărat șofer de curse lungi :)

T: Planuri? Te vezi mult timp făcând asta?

La etapa actuală iubesc ceea ce fac, dar mă voi specializa pe marketing mai târziu și îmi doresc să mă fac dezvoltator.

Fotograf: Petru Platon 

Local: Panna Cotta