În 2005 a preferat Parisul în locul zonei de confort de acasă. Ştia că Franţa îi poate oferi mult mai multe decât i-ar putea da Moldova. Astăzi se află deja în Spania, unde s-a stabilit cu soţul său, designer de profesie. Cu aproape cinci ani în urmă, Victoria visa la proiecţia unei suburbii ecologice a Chişinăului. Să vedem la ce visează astăzi cea care proiectează casele europenilor.   

Ana Creascov: De 11 ani ești plecată din Moldova, ce reușite ai adunat în tot acest timp?

Victoria Mogîldea: Cea mai mare reușită sunt studiile calitative de la Paris de care am avut noroc. Am făcut școala superioară de arhitectură ”Ecole d’architecture Paris Val de Seine”, iar în același timp, cu frecvență redusă, am urmat și o școală de design interior. Așadar în 2011 am absolvit două facultăți: arhitectură și design interior. Nu m-am limitat aici și, în timp ce munceam într-un birou de arhitecți, am fost admisă la CNAM Paris (Centre National des Arts et Métiers de Paris), altfel spus, în 2015 mi-am ridicat și diploma de masterat în domeniul ingineriei civile.

A. C.: Știu că ai participat și la un concurs internațional în cadrul căruia a trebuit să prezinți un proiect pentru un pod din Babolsar, Iran. Ce a urmat după aceasta?

V.M.: Apropo, participarea mea la acest concurs la fel o consider o reușită. Dintre cei 25 de participanți din 25 de țări ale lumii, proiectul meu s-a clasat pe locul 2, ceea ce este absolut fantastic. Cu toate că premiul 1 a fost acordat chinezilor, urmând să fie realizat anume proiectul prezentat de către dânșii, eu am fost premiată cu 20.000 de euro. Nu atât suma bănească, cât poziționarea mea în top, m-a motivat extrem de mult și a venit ca o confirmare a faptului că mi-am ales drumul corect în viață.

A. C.: Apropo de drum, ce sau cine te-a motivat să-l alegi anume pe aceasta, al arhitecturii?

V.M.: Ceea ce am devenit eu i se datorează cu desăvârșire tatălui meu, el este inginer de profesie și a reușit să-mi transmită această pasiune a sa pentru construcții, în pofida faptului că mă avertiza despre riscurile și dificultățile acestei meserii. Îmi amintesc cât de entuziasmată eram atunci când ne-am mutat în sectorul Ciocana al capitalei, iar tata îmi arăta blocurile locative de pe strada Petru Zadnipru, pe care el le proiectase. Eram mică pe atunci, dar suficient de sigură că anume cu asta aș vrea să mă ocup în viață.

A.C.: În presă se vehiculează că ești ”moldoveanca care proiectează casele francezilor”, în ce măsură este veridică această afirmație?

V.M.: Fiind parte a unei echipe formată din 12 profesioniști, am reușit să realizăm diverse proiecte arhitecturale, unul dintre care a presupus restructurarea unui întreg cartier francez, cu tot cu străzi și gară, la aceasta, probabil, se referă presa.

A.C.: Cât de ușor/greu își încredințează francezii casa lor unui architect venit din afară?

V.M.: Nu foarte ușor, evident, însă oamenii care m-au acceptat în această echipă au văzut în mine potențial și au înțeles că aș putea concura cu arhitecții francezi. Mi s-a spus că știu ce vreau, am idei noi și sunt suficient de ambițioasă și perseverentă pentru a duce la bun sfârșit tot ce îmi propun, calități pe care francezii le apreciază. Așadar, după ce m-am integrat în acest anturaj de specialiști, e imposibil ca francezii să nu-ți încredințeze locuința. Această încredere se obține cu anii, cu experiența.

A.C.: Crezi că ai fi reușit să atingi aceste rezultate dacă ți-ai fi urmat studiile în Moldova?

V.M.: Nu cred. Poate reușeam să obțin anumite rezultate, pentru că pasiunea mea pentru acest domeniu avea să fie aceeași, dar Moldova avea să mă limiteze. Nu am vrut să devin pur și simplu un arhitect care a realizat ceva și nimeni nu știe de el, eu dintotdeuna mi-am dorit ceva mai mult.

A.C.: Cum a venit decizia de a schimba Franța pe Spania? Pentru că știu că nu mai ești în Franța acum.

V.M.: Motivul mutării mele a fost de natură personală, în primul rând. Dar nu pot să nu precizez că dintotdeauna am fost atrasă de cultura spaniolă și mi-am dorit să o descopăr mai îndeaproape. Apreciez enorm lucrările marelui arhitect Gaudi, grandioasa La Sagrada Familia, care-ți taie respirația. Spre deosebire de francezi, și oamenii de aici sunt mai calzi, mai deschiși.

A.C. :Prin ce se deosebește arhitectura acestor două țări, raportându-te la orașele pe care le-ai vizitat, de a noastră?

V.M.: În rândul acestor două țări aș înclude și Marea Britanie, toate trei m-au marcat datorită armoniei pe care au reușit ei s-o instaleze între arhitectura veche, din epoca Renașterii, și cea a Modernismului. Moldovenii, din dorința de a se moderniza, ajung în cealaltă extremă – a kitsch-ului, pentru că nu valorifică obiectele de înaltă valoare arhitecturală, le șlefuiesc, la propriu, până la ridicol. Bineînțeles că trebuie să se inspire, dar fără a afecta autenticitatea, trebuie să păstrăm specificul nostru arhitectural. Chiar acum, venind dinspre aeroport, am rămas perplexă la vederea unor complexe locative noi, dar, paradoxal, cu fațade inestetice, ca să nu mai vorbesc despre blocurile vechi, reconstruite, care dau impresia unor ciuperci oribile. În țările pe care le-am vizitat este interzisă categoric denaturarea fațadei clădirii în care locuiești. Chiar zilele trecute am discutat cu Ion Ștefăniță pe marginea acestui subiect. E nevoie de întreprins ceva pentru salvarea patrimoniului acestei țări. În Franța trebuie să urmezi studii speciale pentru a putea reconstrui clădirile patrimoniale. La reconstrucția unui tavan vechi, pe care a trebuit să-l renovăm, am fost nevoiți să găsim un arhitect care cunoștea tehnica originală, folosită acum câteva sute de ani, să folosim aceleași materiale de construcție... iar noi suntem prea departe de această cultură.

A.C.: Vino cu 3 idei concrete care ar îmbunătăți aspectul capitalei noastre, din punct de vedere arhitectural.

V.M.: În primul și în primul rând, Chișinăul trebuie regândit din punct de vedere urbanistic. Trebuie de făcut astfel încât acesta să vină în întâmpinarea persoanelor cu dizabilități. Este nevoie de un control rigid asupra aspectului fațadelor clădirilor, de tip social, în mod deosebit. Și, de ce nu, de pus bazele unei școli care ar forma specialiști în reconstrucția patrimoniilor.

A.C.: Care sunt tendințele acestui an în materie de arhitectură? Pe ce se pune accent?

V.M.: Nuanțele pastelate sunt dominante și în această sferă. Dar până la urmă, tot ce se construiește se face la comanda cuiva, respectiv se merge pe dorința fondatorului, ținându-se cont de doleanțele sale, ci nu de tendințe. Dacă ar fi după mine, eu aș pune accent pe natură. Apreciez enorm arhitectura organică, cea care se află în armonie cu natura. Un exemplu în acest sens ar fi ”Casa deasupra cascadei” de Frank Lloyd Wright, din Pennsylvanya, care este un simbol al relației fizice și spirituale dintre om, arhitectură și natură.

A.C.: Crezi că timpul este un dușman pentru obiectele arhitecturale sau dimpotrivă?

V.M.: Dimpotrivă. Precum am menționat anterior, clădirile vechi nu trebuiesc distruse, acestea au personalitatea lor, care trebuie revitalizată, nu remodelată în totalitate. E mai simplu să construiești de la zero, decât să refaci o clădire, respectând linia arhitecturală originală.

A.C.: Cunoști arhitecți buni la noi?

V.M.: Da, îl admir pe arhitectul Teo Naval. Consider că are un cuvânt de spus, nu doar pentru arhitectura din Republica Moldova, ci și pentru cea din afară.

A.C.: Ce ți-ai propus să realizezi pe plan profesional în viitorul apropiat?

V.M.: În prezent am deschis două birouri de arhitectură: "Bien Estar Arquitectura" din Spania și "Bien Estar Architecture" din Paris, deci activăm în două țări concomitent. Dacă aș găsi pe cineva de la noi cu care aș putea colabora eficient, tare mi-aș dori să încep și un proiect în Chișinău. Capitala noastră merită implimentări pe plan urbanistic, iar domnul Ștefăniță este un nume de referință în acest sens. Și deoarece e dificil de realizat proiecte de o asemenea anvergură în doi, orice inițiativă este binevenită, suntem deschiși să comunicăm pe marginea acestui subiect cu oricine are dorință, pentru că schimbarea pornește de la noi!

A.C.: Cu siguranță așa e. Eu îți urez multă baftă în realizarea tuturor proiectelor pe care ți le-ai propus și așteptăm schimbări frumoase în capitala noastră, în dreptul cărora să stea semnătura ta.

V.M.: Îți mulțumesc mult și sper să fie așa!

Foto: Cristi Butucioc