Unii chiriași sunt norocoși și dau peste proprietari cu care se și împrietenesc, alții – mai puțin. Conflicte între părți pot fi de diferită natură, dar o dilemă care ne preocupă astăzi este: proprietarul de la care închiriem imobilul trebuie să păstreze o cheie sau nu?

Din moment ce își închiriază locuința, proprietarul se privează de dreptul de a o folosi și o predă, contraplată (taxa pentru chirie). Dar, se pare, nu toți atrag atenție acestei legități.

De aici pornește una dintre problemele de care se ciocnesc de multe ori chiriașii: primesc vizite de la proprietari făr a fi preîntâmpinați, proprietarii intră în locuință în lipsa chiriașilor, fără a-i anunța, sub pretextul că e proprietatea lor și au tot dreptul. Este oare așa? Care o fi fiind limita dintre drepturile lor și obligațiunile acestora?

De fapt, din moment ce se întocmește un contract de locațiune, dreptul de ”folosință” a proprietății îi revine chiriașului, iar proprietarul nu mai are voie să intre în casă oricând își dorește, cu excepția datelor când anunță din timp.

Întrebarea următoarea este: câte dintre persoanele fizice care oferă chirie întocmesc contracte cu chiriașii?!

Contactând avocatul stagiar, Virgiliu Mânăscurtă, pentru a auzi părerea unui jurist în legătură cu acest subiect, dumnealui ne-a declarat: ”Din perspectivă rațională este corect ca proprietarul bunului imobil să păstreze o cheie. Prin contractul de locațiune, locatorul îi transmite locatarului doar folosința sau posesia și folosința, însă cel mai important atribut al dreptului de proprietate, dispoziția, îl păstrează, el rămâne cel care decide soarta acelui bun.

Dar, atenție, acest fapt nu ar trebui să intimideze în niciun fel locatarii – Legislația Civilă stabilește drepturi și obligații atât pentru locatori, cât și pentru locatari ( Articolul 891. Dreptul locatorului de a verifica bunul închiriat și de a a efectua lucrări asupra lui. Locatorul are dreptul să verifice bunul închiriat, să efectueze lucrări asupra lui şi, în cazul imobilului, să-l prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi exercite aceste drepturi în mod rezonabil.), care vine ca o garanție pentru locatar. 

Iar atât timp cât se prezumă a fi un locator de bună credință, acest fapt n-ar prejudicia cumva interesele locatarului.

Cu toate că Codul Civil al RM reglementează conduita principală a părților contractante, totuși părțile sunt libere să negocieze și să stipuleze expres în contract și alte clauze, care ar reglementa mai detaliat relațiile dintre ele, în dependență de împrejurările în care se află.

Unica cerință este ca aceste prevederi să nu contravină legii și bunelor moravuri! Ca o măsură suplimentară de asigurare, părțile pot conveni asupra modului și căilor pe care vor soluționa eventuale conflicte, la fel si asupra unor sanctiuni.”, a conchis Virgiliu Mânăscurtă, avocat stagiar.

În concluzie, insistați să întocmiți contracte de fiecare dată când închiriați sau oferiți în chirie un bun imobiliar, iar acolo menționați acțiunile care v-ar deranja din partea proprietarului/chiriașilor, drepturile care ați dori să vi se respecte, și învers.

Dacă, totuși, proprietarul nu respectă clauzele contractuale, dând buzna în casa pe care a oferit-o în chirie, ceea ce se numește violare de domiciliu, chiriașul poate denunța contractul pe motiv că nu beneficiază pe deplin de folosința locuinței.